ARLEVERT 20mg + 40mg

De aceea, Arlevent va fi prescris la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani numai după evaluarea deosebit de atentă a raportului beneficiu-risc. La copii, mai ales în caz de supradozaj, pot să apară semne de excitaţie centrală.

Arlevert împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente. Arlevert nu trebuie administrat în asociere cu inhibitorii monoaminooxidazei (medicamente utilizate în tratamentul depresiei).

Reacţiile adverse anticolinergice de tip uscăciunea gurii, creşterea ritmului bătăilor inimii, senzaţia de nas înfundat, creşterea presiunii în interiorul ochiului, tulburări de urinare, sunt intensificate de administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice şi a parasimpatoliticelor. Medicamentele cu acţiune deprimantă asupra sistemului nervos central şi alcoolul pot potenţa efectele deprimante centrale ale Arlevert.

Arlevert poate accentua senzaţia de oboseală în cazul administrăriia concomitente cu medicamente antihipertensive. Efectul medicamentelor vasodilatatoare poate fi accentuat în cazul administrarii concomitente cu Arlevert.

Efectul procarbazinei (un medicament utilizat în chimioterapie) este potenţat. Efectele glucocorticoizilor şi heparinei pot fi diminuate.

Arlevert diminuează tulburările de motilitate induse de fenotiazină (sindrom extrapiramidal). În cazuri rare pot să apară tulburări ale mişcărilor automate (ale sistemului extrapiramidal) precum tremor, creşterea tonusului muscular, hipokinezie, mai ales la vârstnici, după administrarea unor doze mai mari, de exemplu peste 150 mg cinarizină pe zi (doza zilnică maximă recomandată de 5 comprimate Arlevert conţine 100 mg cinarizină).

În acest caz tratamentul trebuie întrerupt şi medicul va decide dacă va fi reluat ulterior cu o doză redusă. Administrarea Arlevert concomitent cu anumite antibiotice (cum sunt aminoglicozidele) poate să mascheze orice efect advers cauzat de acestea asupra organelor de auz şi echilibru şi astfel împiedicând observarea lor.

Arlevert împreună cu alimente, băuturi și alcool Trebuie evitaţi consumul de alcool în timpul tratamentului cu Arlevert, deoarece alcoolul poate accentua efectele Arlevert asupra sistemului nervos central. 2 Sarcina, alăptarea şi fertilitatea Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi- vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Profilul de siguranţă a admnistrării Arlevert la om în perioada de sarcină sau de alăptare nu a fost suficient stabilit.

Dimenhidrinatul poate amplifica contracţiile uterine şi poate determina naşterea prematură. La om, el este excretat în cantităţi mici în laptele matern.

Arlevert nu trebuie administrat în perioada de sarcină sau de alăptare. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Acest medicament, chiar în cazul utilizării sale în conformitate cu recomandările medicului, poate să afecteze timpul de reacţie în aşa măsură încât să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Această afectare este şi mai gravă în cazul consumului concomitent de etanol sau în cazul utilizării concomitente a medicamentelor cu acţiune deprimantă asupra sistemului nervos central. 3. Cum să utilizaţi Arlevert Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul.

Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Dacă nu aţi primit alte instrucţiuni, doza uzuală este: La adulţi, doza zilnică recomandată este de câte un comprimat Arlevert de 3 ori pe zi.

La începutul tratamentului şi în cazurile grave, doza poate fi crescută până la maximum 5 comprimate Arlevert pe zi. Luaţi comprimatele fără să le mestecaţi, după masă cu o cantitate suficientă de lichid.

Medicul dumneavoastră va stabili durata tratamentului. În general, tratamentul ar trebui să fie de scurtă durată şi nu va depăşi 4 săptămâni.

Prelungirea tratamentului se va face numai după reevaluarea medicală a stării dumneavoastră. Dacă utilizaţi mai mult Arlevert decât trebuie Supradozajul Arlevert poate fi periculos, mai ales la copii şi sugari.

În cazul producerii unui supradozaj, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră! Un supradozaj uşor se manifestă prin oboseală.

În funcţie de dozele ingerate, pacientul poate să prezinte tulburări ale sistemului nervos central (confuzie, semne de excitaţie sau crampe, afectarea stării de conşienţă până la comă, tulburări respiratorii până la deprimarea funcţiei respiratorii) sau ale aparatului cardiovascular (creşterea tensiunii arteriale, creşterea ritmului cardiac, aritmii cardiace). Suplimentar, pot să apară convulsii, febră, uscăciunea gurii, tulburări vizuale, constipaţie şi dificultăţi la urinare.

Au fost observate şi distrugeri musculare severe (rabdomioliză). Dacă uitaţi să utilizaţi Arlevert Continuaţi utilizarea medicamentului aşa cum v-a recomandat medicul dumneavoastră.

Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă încetaţi să utilizaţi Arlevert Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Nu întrerupeţi tratamentul decât la recomandarea medicului dumneavoastră, deoarece poate fi afectat succesul tratamentului. 3 4. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţii adverse posibile Frecvente (afectează 1 până la 10 pacienţi din 100): În funcţie de sensibilitatea individuală şi doza administrată poate să apară senzaţia de oboseală (sedare), în special la începutul tratamentului. Aceste simptome sunt de obicei uşoare şi dispar pe parcursul tratamentului.

Mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 pacienţi din 1000): În funcţie de sensibilitatea individuală şi doza administrată pot să apară tulburări gastro-intestinale şi uscăciunea gurii, în special la începutul tratamentului. Aceste simptome sunt de obicei uşoare şi dispar pe parcursul tratamentului.

Rare (afectează 1 până la 10 pacienţi din 10000): Tulburări vizuale, reacţii de hipersensibilitate (de exemplu reacţii cutanate), dificultăţi la urinare. Foarte rare (afectează mai puţin de 1 pacient din 10000): Anumite boli de piele şi boli în care organismul luptă contra propriului sistem imunitar (aşa numitele boli auto-imune cum sunt lupus eritematos şi lichen plan), precum şi reducerea reversibilă a numărului de celule albe ale sângelui (agranulocitoză şi leucopenie reversibile).

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Tensiune intraoculară crescută, tulburări neurologice centrale ( de exemplu excitaţie, nelinişte şi tulburări de concentrare), cefalee şi transpiraţii. În cazuri rare pot să apară tulburări ale mişcărilor automate precum tremor, creşterea tonusului muscular, hipoki